LECA MORARIU
Născut la 13/25 iulie 1888 la Cernăuţi, istoricul literar, folcloristul, publicistul şi scriitorul Leca Morariu a fost nevoit să se refugieze în 1944 la Rm.Vâlcea, ca să scape de persecuţiile bolşevicilor care reocupaseră străvechiul pământ românesc al Bucovinei, Basarabiei şi Ţinutului Herţa. Va rămâne aici, împreună cu soţia Octavia Lupu Morariu, cu asistentul său Traian Cantemir şi alţi intelectuali bucovineni, până la moartea sa, în 1963, încercând să desfăşoare o bogată şi diversă viaţă literară şi muzicală, aşa cum o făcuse în oraşul său natal.
Personaj fabulos, cu merite indiscutabile în domeniile carora le-a deschis porti si le-a trecut praguri (filologie, lingvistica, istorie literara, etnologie, folcloristica s.a.), ultimul mare reprezentant al unei familii emblematice pentru aceasta provincie istorica si pentru destinul ei zbuciumat merita si cunoastere, si recunoastere.
• Ce-a fost odată, Cernăuţi, 1922;
• Un nou manuscris vechi: Isopia voroneţeană, Cernăuţi, 1922;
• Codicele Pătrăuţean şi asasinarea lui Grigore Ghica (un manuscris inedit), Botoşani, 1922;
• Războiul Troadei. După Codicele Const. Popovici (1796), Cernăuţi, 1924;
• Isopia braşoveană din 1784, Cernăuţi, 1924;
• Institutorul Creangă, Cernăuţi, 1925;
• Drumuri moldovene. Pe urmele lui Creangă, Cernăuţi, 1925;
• La Comăneşti, Cernăuţi, 1925;
• Un cântăreţ al Sucevii: T. Robeanu, Cernăuţi, 1926;
Alexandru (Leca) Morariu (n. 13/25 iulie 1888, Pătrăuți, județul Suceava - d. 15 decembrie 1963, Râmnicu Vâlcea) a fost un scriitor, publicist, folclorist, profesor universitar și istoric literar din Bucovina.
S-a născut într-o familie de intelectuali bucovineni. Tatăl său, preotul Constantin Morariu, a fost un scriitor naționalist și participant în „Procesul Arboroasei”, intentat studenților de teologie cernăuțeni în 1878.
